Limitele şi Zonarea Internă a Parcului Natural Apuseni
Limitele PNAp au fost stabilite prin HG 230 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 26.03.2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, fiind reproduse mai jos (corecturi de toponimie au fost făcute unde a fost cazul):
Limita nordică.
Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmăreşte, spre NE, culmea principală dintre bazinele Crişului Pietros [III-1.42.9] şi al văii Nimăieşti [42.13], până în Vf. Poienii (1626,8 m).
În continuare, limita urmăreşte culmea principală dintre bazinele hidrografice Crişului Repede [III.44] şi Someşului Mic [II-1.31] (de la izvor până la confluenţa cu Someşul Rece se numeşte Someşul Cald), prin cota 1515,4 m, Vf. Bohodei (1653,8 m), Vf. Fântâna Rece (1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf. Coasta Brăiesei (1692,4 m), Vf. Briţei (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vf. Micău (1639,9 m) şi Vf. Nimăiasa (1588,9 m). Din Vf. Nimăiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului [III.44.4.1] şi pârâul Crăciun [III-1.44.5.1] prin „La Nimăiasa“ (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfuraşu (1687,8 m) şi se continuă spre NE, prin şaua Între Munţi, până în Vf. Dealul Păltinişului (1785 m).
În continuare, limita are o direcţie generală spre S, pe interfluviul Valea Stanciului [III.44.4.1]/Seciu [III.44.4.2], trece prin Vf. Piatra Grăitoare (1557,1 m), Vf. Iconii (1497,6 m) şi cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboară pe un interfluviu secundar prin înşeuarea cu cota 1175,0 m, până la confluenţa Valea Stanciului/Valea Arsă, apoi urcă în versantul drept al Văii Arse prin cota 1265,0 m (Dl. Răşinarilor), în Vf. Cuciulata (1485,9 m).
De la Vf. Cuciulata (1485,9 m) limita este situată din nou pe interfluviul principal dintre Crişul Repede şi Someşul Mic, trece prin şaua Prislop (1250 m), Cuciulata (1267,2 m), cota 1245,0 m, Măgura Călăţele (1403,9 m) şi cotele 1101,1 m, 1115,0 m, până la liziera pădurii (borna silvică 162 UP V, OS Beliş). De la liziera pădurii ocoleşte prin N intravilanul satului Bălceşti (com. Beliş), continuă pe drumul comunal dintre Bălceşti şi Beliş (1,3 km), apoi îşi schimbă direcţia spre N, prin cotele 1103,0 m, 1104,0 m, 1099,0 m (Dl. Negru), după care urmăreşte traseul drumului comunal până în cota 1136,6 m situată deasupra cătunului Dealu Negru
Limita estică.
Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluenţa Văii Negre cu Someşul Cald, apoi urmează în amonte malul drept al Someşului Cald până la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continuă spre S pe culmea secundară dintre Pârâu Valea Rea şi Pr. Ghidurilor (Pr. Mestecăniş) până în Dâmbul Hâr (1311,5 m).
În continuare limita urmăreşte culmea principală dintre bazinul hidrografic Beliş [II-1.31.5] cu bazinele Răcătău [II-1.31.9.4] şi Dobruş [II-1.31.9.4.1] până în şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vf. Dobruş (1413,0 m), Vf. Stânii (1461,0 m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Săştinii (1473,0 m) şi Colţău Vârfului (1652,6 m). Din şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), limita coboară pe valea Ploştini [IV-1.81.5.1] prin borna silvică 360/UP VIII, OS Gârda şi urmăreşte malul drept al pârâului Ploştini până la confluenţa acestuia cu pârâul Albac [IV-1.81.5], pe care îl urmăreşte aval până la confluenţa cu Arieşul Mare [IV-1].
Limita sudică.
De la confluenţa Albac [IV-1.81.5] / Arieşul Mare [IV-1], limita urmează spre amonte malul drept al Arieşului Mare până la obârşia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului şi ocolind intravilanul localităţilor Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni.
Din Pasul Vârtop, limita urmăreşte spre S culmea principală dintre bazinul Crişurilor [III] şi Mureş [IV-1] până în Gălişoaia (1395,5 m), apoi se continuă pe o direcţie generală E-V pe culmea Dealu Curbăluit (1181,8 m) până la confluenţa Hoanca Moţului/Valea Corlatului, şi se continuă aval pe malul stâng al Văii Crişul Băiţa [III.42.5] până în satul Fânaţe (com. Câmpani) la confluenţa cu V. Brusturi.
Limita vestică.
De la confluenţa Crişul Băiţa/V. Brusturi, limita urmăreşte spre N liziera pădurii (bornele silvice 227 UP I, OS Vaşcău şi 228 UP IV, OS Sudrigiu) spre podul de lângă biserica localităţii Sighiştel, de unde urcă pe culmea secundară Dâmbul Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiştel [III.42.5.1] şi Valea Neagră (Valea Izbucului) [III.42.6] prin cotele 640,1 m şi 606,0 m, Vf. Brusturi (770,1 m) şi Vf. Măgurii (741,3 m).
În continuare limita traversează valea Pârăului Crăiasa prin localitatea Chişcău pe la intersecţia cu drumul care urcă în Dealu Chişu şi se îndreaptă spre locul La Ogrăduţă (578,4 m). De aici urcă în Dealu Chişu, apoi coboară în Valea Mare (Pietroşiţa) până la liziera pădurii (borna silvică 21 UP IV, OS Sudrigiu) pe care o urmează până în Valea Lazului (borna silvică 229 UP IV, OS Sudrigiu – actualmente Vaşcău), apoi urcă în Vf. Plopilor (723,8 m), de unde coboară pe o culme secundară până la confluenţa Crişului Pietros [III.43.9] cu Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2]. De la confluenţă urcă în Dealu Lazului (567 m) şi urmăreşte spre N cumpăna de ape a bazinului hidrografic Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2], trece prin cota 684,5 m, Vf. Dealu Blidaru (800,2 m) şi ajunge în Vf. Măgura Fericii (1106,1 m).
Suprafaţa PNAp determinată analitic în GIS este de 76 064 ha, din care 24 280 ha se află pe teritoriul judeţului Bihor, 30 545 ha se află pe teritoriul judeţului Cluj şi 21 239 ha se află pe teritoriul judeţului Alba.
La marcarea în teren a limitelor PNAp s-a ţinut cont de limitele de proprietate ale terenurilor agricole proprietate privată, astfel încât aceste parcele să nu fie fragmentate, iar prevederile prezentului Plan de Management să poată fi aplicate unitar pe aceste unităţi de suprafaţă. Acolo unde limita PNAp intersectează o astfel de suprafaţă de teren, cuprinzând peste 50% din totalul acesteia, ea a fost inclusă integral în interiorul parcului. Dacă proporţia din suprafaţa proprietate privată situată pe limita PNAp este sub 50% din total, ea a fost exclusă integral din teritoriul parcului.
În ce priveşte zonarea internă, până la aprobarea Planului de Management al PNAp, ea se face în funcţie de OM 552/26.08.2003. Astfel, suprafaţa PNAp este împărţită în două tipuri de zone, Zonele de conservare specială şi Zonele Tampon. Zonele de conservare specială cuprind cele mai valoroase elemente ale patrimoniului natural din interiorul PNAp. În zonele de conservare specială se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare.
În zonele de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) de natură ştiinţifică şi educativă;
b) turismul controlat;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animalele domestice proprietatea membrilor comunităţilor ce deţin păşuni în interiorul parcului, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele aprobate de administraţia parcului, astfel încât sa nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente în zona de conservare specială;
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi mediu a planului de acţiune provizoriu elaborat în acest scop de Consiliul Ştiinţific al parcului şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervenţiile în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului ştiintific al parcului, în urma aprobării de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi mediu;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, în baza aprobării autorităţii publice centrale care raspunde de silvicultură şi mediu, la propunerea consiliului ştiinţific al parcului;
h) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi de monitorizare a acestora, cu avizul consiliului ştiintific al parcului.
Până la aprobarea planului de management în suprafeţele situate în afara zonelor de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) activităţile prevăzute ca permise a se desfăşura în zonele de conservare specială;
b) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice şi juridice care deţin terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei parcului;
c) lucrari de îngrijire şi conducere a arboretelor tinere, lucrări de conservare şi lucrări de igienizare;
d) aplicarea de tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor. Se pot aplica: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinarit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive cu perioadă lunga de regenerare, tratamentul taierilor rase în benzi sau în parchete mici, în cazul molidişurilor pure, şi tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie, precum şi tratamentele tăierilor succesive şi progresive clasice sau în margine de masiv;
e) orice alte activităţi aprobate de administraţia parcului şi de consiliul ştiinţific, care nu pun în pericol conservarea patrimoniului natural al parcului.
Parcul Natural Apuseni – Zonele de conservare specială, conform OM 552/26.08.2003
Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Apuseni includ parcelele şi subparcelele forestiere 23B, 24-28, 30, 31, 76N, 86-96, 97B.N2, 98-106, 123, 124, 127-134, 135A.B.C, 137-141, 145-148, 185, 149-184, 198 din UP II Aleu a OS Sudrigiu, 1, 2, 4-27, 54-65, 72-74, 80, 81B.C, 82, 91, 92A.N, 94A.N din UP III Galbena a OS Sudrigiu, 24, 86-89, 92, 97, 98A, 99-102 din UP IV Chişcău a OS Sudrigiu, 15, 28D, 29N, 30N, 120N1.N2 din UP I Băiţa a OS Vaşcău, 15, 22-27, 55, 56, 57A.B.C.%D, 58, 59A.B.C.E, 62%A.%B, 63, 64A%B, 65A.B.C.%D, 66, 68A.B.D.E.F, 69A.B.C.H, 70-133, 134-175 din UP IV Ponor a OS Beliş, 36 din UP V Bălceşti a OS Beliş, 14A, 22, 23, 29-53, 86A, 88A.B, E38, 89A, 91, 92A, 95A, 100-104, 112, 115, 121A.C, 122D.E.F.G din UP VI Gârda Seacă a OS Gârda, 1-6, 32, 34, 35, 58N, 61N, 65N, 70N1, 84, 85, 86N1.N2.%B din UP VII Scărişoara a OS Gârda, 43, % 44, 50A, 51, %52, 68A.%B din UP I Horea a OS Valea Arieşului, 56-70, 76-82 din UP IV Frăsinet-Răchiţele a OS Huedin, enclavele aflate in interiorul acestor grupuri de parcele, Punctul fosilifer Bulz, Poiana Florilor, Poiana Tomnatec, suprafaţa aferentă proiecţiei la suprafaţă a Peşterii Urşilor de la Chişcău şi a peşterii din Dealul Cornii, pajiştile alpine de pe versanţii sudici ai Vf. Fântâna Rece şi Cârligatele, pajiştile aferente izvoarelor Someşului Cald, zona de pajişti alpine şi jnepeniş de la vest de Vf. Coasta Brăiesei, Poiana Onceasa, întreaga arie aflată la nord de valea Stanciului (ce cuprinde şaua Între Munţi, Muntele Pietrele Albe şi Piatra Grăitoare), Platoul Carstic Padiş - Depresiunea Vărăşoia - Poiana Ponor (cuprinzând întreaga zonă din afara fondului forestier aflată la sud şi vest de drumul ce leagă cabana Padiş de Vărăşoaia, incluzand Depresiunea Bălileasa şi continuând spre sud-est cu zona "La Grajduri" şi Poiana Ponorului).